Tranziția de-a lungul sezoanelor face ca bariera cutanată să depună un efort adaptativ deosebit, datorită modificărilor ambientale rapide, fluctuațiilor de temperatură și de umiditate, precum și unei creșteri exponențiale a expunerii la radiațiile ultraviolete. Din perspectiva biochimiei moleculare, pielea este mai mult decât un înveliș static, este o graniță biologică dinamică, un sistem complex în care proteinele structurale, lipidele intercelulare, secrețiile glandulare și o comunitate vastă de microorganisme interacționează neîncetat pentru a menține homeostazia organismului (homeostazie : ”stare de bine”, echilibru intern).¹ Înțelegerea profundă a acestor mecanisme dincolo de suprafață este esențială pentru crearea unor strategii de îngrijire capabile să prevină degradarea celulară și îmbătrânirea fotoindusă.⁴

Marea provocare a primăverii: Cum trece pielea de la uscăciunea iernii la ritmul verii?!

Trecerea de la iarnă la primăvară (care de cele mai multe ori este mai indecisă decât o adolescentă), apoi venirea bruscă a verii obligă epidermul să își reorganizeze rapid structura internă fluidă pentru a face față schimbărilor de mediu. În perioada rece, aerul uscat și încălzirea artificială de la interior extrag umiditatea din straturile superficiale ale pielii, determinând o diminuare a produselor de degradare a filagrinei, care este o proteină esențială în menținerea hidratării naturale și a flexibilității celulare. Acest deficit de umiditate induce o rigidizare a corneocitelor, celulele keratinizate din stratul exterior al epidermului (stratum corneum prescurtat SC).

Atunci când se produce tranziția spre vară, creșterea bruscă a temperaturii și a umidității atmosferice stimulează activitatea glandelor sudoripare și sebacee, declanșând o producție crescută de sebum și transpirație. Această accelerare metabolică bruscă acționează ca un stres mecanic și biochimic asupra unei bariere cutanate deja obosite de atâtea schimbări prin care a trecut în perioada primăverii, cu variațiile enumerate mai sus.¹

Pentru a vizualiza rezistența și flexibilitatea acestei structuri, se poate recurge la analogia unui evantai de hârtie. Pliurile strânse ale evantaiului îi conferă acestuia o capacitate de a se deschide și a se adapta la mișcare fără a se rupe. În mod similar, filamentele de keratină moale din celulele epidermice sunt împachetate lejer, permițând pielii să își mențină elasticitatea în condiții de stres mecanic și modificări de volum.²

Un studiu realizat de Gunnarsson și colaboratorii în anul 2023, utilizând spectroscopia de rezonanță magnetică nucleară (NMR), a demonstrat modul în care ureea, umectanții și anumiți ioni minerali influențează direct structura și mobilitatea filamentelor de keratină. Studiul a evidențiat că acești umectanți și ioni cresc flexibilitatea keratinei, oferind o imagine a modului în care agenții hidratanți din exterior și mineralele (cum sunt ionii de magneziu și calciu care se regăsesc în cremele TECHIR) acționează ca promotori ai unei ușoare elasticități a keratinei. În lipsa acestor factori de mobilitate moleculară, stratum corneum devine rigid, fiind extrem de susceptibil la fisuri microscopice prin care apa transepidermică se evaporă accelerat.²

Atunci când pielea trece în sezonul cald, un stratum corneum rigidizat, încă aflat în restucturare după perioada rece, este brusc inundat de un flux masiv de sebum și transpirație. Acest amestec modifică pH-ul optim acid al pielii (situat în mod normal între 4.5 și 5.5) către valori mai neutre, perturbând activitatea enzimelor implicate în descuamarea fiziologică. Acest lucru duce la o acumulare neuniformă de celule moarte la suprafață, care blochează porii și favorizează apariția imperfecțiunilor. De aceea, adaptarea rutinei estivale necesită un aport echilibrat de ingrediente reparatoare care să susțină refacerea liantului lipidic intercelular.¹

Cine locuiește pe pielea noastră vara?! Cum se modifică microbiomul sub razele soarelui

Pielea noastră nu este doar o barieră unde procesele fizice și biochimice au loc, ci ea susține și o mare varietate microbiologică, adăpostind bacterii, fungi și virusuri care trăiesc într-un echilibru fin cu celulele pielii noastre.³ Acest sistem este unul dinamic pe parcursul anului. Variațiile de temperatură, umiditate și intensitate a radiațiilor ultraviolete remodelează cantitatea fiecărei specii a microbiomului de la nivelul pielii.¹

Într-un studiu desfășurat pe parcursul unui an întreg, realizat de Seo și colaboratorii în anul 2023, s-a analizat fluctuația sezonieră a microbiomului facial și corelația sa directă cu parametrii biofizici ai pielii, precum pierderea transepidermică de apă (TEWL). Rezultatele au arătat modificări ale microbiote foarte clare între anotimpuri³:

În timpul iernii, bacterii din familia Cutibacterium (în special Cutibacterium acnes) domină zona facială, reprezentând aproximativ 64% din totalul comunității microbiene, pe fondul unei bariere cutanate cu un nivel ridicat al pierderii de apă transepidermică. Acest comensal (comensal = ”bacterie prietenoasă” cu pielea) joacă un rol important în producerea de peptide antimicrobiene, reglarea pH-ului și susținerea barierei.

Pe măsură ce se realizează tranziția spre vară, abundența relativă a genului Cutibacterium scade semnificativ, ajungând la aproximativ 45%.

Pe de altă parte, de-a lungul lunilor de vară, populațiile de Corynebacterium, Staphylococcus și Streptococcus cunosc o creștere considerabilă.³

Această dinamică este strâns legată de modificările fiziologice ale gazdei, adică pielea noastră. Radiațiile UV stimulează glandele sebacee, iar temperaturile ridicate (începând de la 33.2-35.0 °C) accelerează secreția de sebum. Sebumul în exces este un mediu nutritiv bogat în lipide care favorizează creșterea microorganismelor lipofile.¹ Cu toate acestea, când echilibrul este perturbat de o igienă neadecvată, de o expunere solară necontrolată sau alți factori de natură hormonală, această ”abundență” de sebum poate duce la o stare de disbioză. Astfel, începe proliferarea excesivă a fungilor din genul Malassezia, care de multe ori este responsabilă de apariția foliculitei și altor afecțiuni comune inflamatorii în zonele calde și umede ale corpului.³

Interacțiunile dintre microbiom și gazdă se influențează reciproc. Comensalii precum Staphylococcus epidermidis, transformă trigliceridele din sebum în acizi grași liberi, ce conduce la menținerea pH-ului acid al pielii, fapt ce inhibă colonizarea cu agenți patogeni precum Staphylococcus aureus.³ Atunci când bariera fizică este dezechilibrată și microbiomul suferă o disbioză, pielea intră într-un cerc vicios de inflamație și deshidratare.¹

Biochimia expunerii solare: radiații UV, melanogeneză și stres oxidativ

Lumina provenită de la soare care atinge suprafața terestră este compusă în principal din două spectre de radiații ultraviolete care au un impact major asupra pielii: radiațiile UVA (lungimi de undă între 320-400 nm, ~ 95% din totalul UV) și radiațiile UVB (lungimi de undă între 290-320 nm, ~ 5%). Comportamentul lor la nivelul pielii (și aici ne referim nu doar la stratul exterior al pielii, ci și la stratul mai profund: derm) diferă fundamental în funcție de lungimea de undă și de energia fotonilor.⁴

Radiațiile UVB sunt extrem de energetice, însă acțiunea lor este limitată în mare parte la nivelul epidermului. Acestea sunt absorbite direct de componente celulare, cel mai important fiind acidul dezoxiribonucleic (ADN). Absorbția directă a UVB de către ADN duce la formarea unor produși de degradare care pot duce la modificări ireversibile la nivelul pielii, putând favoriza apariția unor mutații la nivelul ADN-ului după expuneri neadecvate, repetate. Dacă mecanismele interne de reparare ale pielii sunt depășite, aceste mutații se acumulează, generând instabilitate și deschizând calea spre apariția cancerului de piele. Totodată, UVB este principalul responsabil de apariția eritemului solar (arsura cutanată), o reacție inflamatorie acută mediată de către keratinocitele afectate.⁴

Radiațiile UVA, având o lungime de undă mai mare, au o capacitate de penetrare mult mai profundă, atingând dermul reticular. Deși nu sunt absorbite direct de ADN la fel de eficient ca UVB, ele produc daune pe cale indirectă, prin generarea de specii reactive de oxigen (ROS). Acest stres oxidativ masiv atacă lipidele din membranele celulare, proteinele structurale și ADN-ul. În plus, ROS activează enzime care degradează colagenul de tip I și III și fibrele de elastină din derm( în speciale metaloproteinaze matriciale MMPs), proces tradus prin pierderea elasticității, apariția ridurilor adânci, laxitate și textură aspră, un fenomen numit îmbătrânire fotoindusă.⁴

Într-un limbaj mai relaxat, lungimile de undă exprimate în nanometri nm, au caracteristici interesante. Când vine vorba de adâncimea la care pot înainta în structurile pielii, intervalele indicate ne dau o idee asupra modului de acțiune: UVB au intervale cu lungimi de undă mai mici, deci vor acționa mai mult asupra epidermului, comparativ cu UVA, care au un interval cu lungimi de undă mai mari – ele pot ajunge mult mai în profunzime, cu precădere la nivelul dermului. Însă există și un paradox: cu cât lungimea de undă este mai mică, cu atât efectele sunt mai alarmante.

Pentru a contracara acest atacuri la nivel molecular, pielea recurge la un mecanism de auto-apărare: sinteza de melanină (melanogeneza). Melanocitele, celule specializate localizate la joncțiunea dermo-epidermică, pot fi imaginate ca niște fabrici de umbrele moleculare. Ele își extind dendritele către aproximativ 40 de keratinocite învecinate, formând unitatea melano-epidermică. În interiorul unor organite specifice numite melanozomi, sub acțiunea enzimei tirozinază, este sintetizată melanina, care este apoi transferată către keratinocite. Aici, melanozomii se poziționează ca un scut deasupra nucleului celular, absorbind și dispersând radiațiile UV pentru a proteja biblioteca genetică (ADN-ul) de mutații.⁴

Un review publicat de Brar și colaboratorii în anul 2025 subliniază că eficiența acestui sistem de apărare variază dramatic în funcție de fototipul cutanat Fitzpatrick și de tipul de melanină predominant (pe scurt, un sistem care analizează capacitatea de apărare a pielii în funcție de tip de pigment sintetizează, și cât de eficient este acest pigment ca o ”umbreluță”)⁴:

Eumelanina, pigmentul brun-negru dominant în fototipurile închise la culoare (IV-VI), este foarte eficientă în absorbția radiației UV, oferind o fotoprotecție naturală mărită, echivalentă cu un SPF natural de până la 13.4. Ea neutralizează eficient speciile reactive de oxigen și protejează dermul de degradarea colagenului, motiv pentru care persoanele cu fototipuri închise prezintă semne de fotoîmbătrânire mult mai târziu în viață.⁴

Feomelanina, pigmentul galben-roșu predominant în fototipurile deschise (I-III), oferă o fotoprotecție scăzută, cu un SPF natural de doar 3.3. Mai mult, sub acțiunea radiațiilor ultraviolete, feomelanina suferă un proces de fotoliză( degradare) prin care devine ea însăși un agent pro-oxidant, generând ROS suplimentari și crescând semnificativ riscul de peroxidare lipidică și mutații la nivelul materialului genetic din piele. De aceea, persoanele cu fototipuri deschise sunt mai vulnerabile la arsuri solare rapide, degradarea colagenului și dezvoltarea cancerului de piele.⁴

Dacă îmi permiteți o mică glumiță, să mai destindem atmosfera vorbind despre potențiale pericole, soțul meu este roșcat ( fototip I cf Fitzpatrick), eu fototip II, așa că vara putem fi considerați o familie de bezele sub soare, prin urmare, responsabilitatea este cu atât mai mare.

Ce ne spun indicatorii SPF, PA și cum ajută acești factori procesele fiziologice ale pielii

Utilizarea produselor cu factori de protecție solare reprezintă o necesitate, dincolo de simpla prevenire a eritemului vizibil (înroșirea pielii după expunerea la soare). Pe ambalajele produselor cosmetice, indicii de protecție sunt standardizați pentru a reflecta capacitatea de protecție împotriva a celor două tipuri de radiații ultraviolete:

SPF (Sun Protection Factor) măsoară doar gradul de protecție împotriva radiațiilor UVB, fiind determinat prin raportul dintre doza minimă de eritem (MED) pe pielea protejată și cea pe pielea neprotejată.4 Din punct de vedere matematic, un SPF 30 permite trecerea a aproximativ 3.3% din radiațiile UVB către piele (absorbind 96.7%), în timp ce un SPF 50 reduce transmisia la doar 2% (absorbind 98%).⁵

Sistemul PA (Protection Grade of UVA) indică nivelul de protecție împotriva UVA, având la bază factorul de întunecare pigmentară persistentă (PPD). Ratingul PA++++ indică o valoare PPD mai mare de 16, ceea ce reprezintă un nivel mare de protecție împotriva fotoîmbătrânirii și a stresului oxidativ profund.

Dincolo de aceste aspecte vizibile , impactul real al fotoprotecției se manifestă la nivelul cel mai profund al biologiei moleculare: genomul și epigenomul celulelor cutanate.

Un studiu realizat de Bienkowska și colaboratorii și publicat în anul 2026 în jurnalul Scientific Reports, a adus dovezi importante privind eficiența fotoprotecției la nivel genomic. În cadrul acestei cercetări clinice controlate, 32 de voluntare cu fototipuri I-IV au fost supuse unor expuneri moderate, repetitive, la radiații UV (simulând expunerea cotidiană de vară), pe zone de piele neprotejate și pe zone protejate în prealabil cu o formulare cosmetică cu SPF 30. Au fost apoi prelevate biopsii cutanate, iar analiza acestora a relevat că expunerea repetată fără protecție afectează materialul genetic de la nivelul pielii, afectând direct genele responsabile de repararea ADN-ului, ciclul normal de diziune celulară și răspunsul imun. De asemenea, s-a observat o accelerare semnificativă a vârstei epigenetice a celulelor cutanate.⁵

Cel mai important rezultat al studiului a fost că aplicarea produsului de protecție solară a prevenit aproape în totalitate aceste perturbări moleculare profunde, conservând stabilitatea căilor metabolice asociate cu sănătatea celulară și încetinind îmbătrânirea epigenetică prematură. Prin aceasta se demonstrează că aplicarea riguroasă a cremelor cu factori de protecție solară( și reaplicarea acestora) este mai mult decât un gest cosmetic de prevenire a ridurilor, o putem privi ca o intervenție preventivă pentru păstrarea integrității stucturilor biologice din pielea noastră.⁵

Multă lume contestă folosirea produselor cu factori de protecție solară, aducând în discuție faptul că radiațiile UVB stimulează cascada de reacții biochimice necesare sintetizării vitaminei D. Realitatea este că nu avem nevoie de expunere îndelungată pentru a ne asigura convertirea precursorilor în vitamina D, iar în al doilea rând, chiar și o aplicare riguroasă a produselor cu factori de protecție solară ( spf) nu blochează 100% din razele UVB (așa cum am menționat anterior, produsele care au SPF 50+ blochează 98% din aceste radiații).

Fototip Fitzpatrick	Caracteristici Clinice și Reacție la Soare	Indice UV Scăzut (1-2)	Indice UV Mediu-Mare (3-7)	Indice UV Extrem (8+)
Fototip I – II	Piele foarte albă, adesea pistruiată, păr blond sau roșcat.Se arde rapid, nu se bronzează niciodată/extrem de greu.	Protecție zilnică de bază: SPF 30, PA+++. Pălărie și ochelari de soare.	Protecție înaltă obligatorie: SPF 50+, PA++++. Reaplicare la fiecare 2 ore. Evitarea expunerii între orele 11:00 – 16:00.	Protecție maximă: SPF 50+, filtre minerale sau hibride rezistente la apă. Haine cu protecție UV (UPF 50+), adăpost la umbră.
Fototip III	Piele de nuanță medie, bronz delicat și treptat, arsuri moderate la expunere prelungită.	Protecție zilnică lejeră: SPF 15 sau SPF 30, în funcție de activitatea în aer liber.	Protecție medie spre înaltă: SPF 30 sau SPF 50, PA++++. Reaplicare consecventă în timpul activităților fizice.	Protecție înaltă: SPF 50+, PA++++. Evitarea expunerii directe la orele de vârf, hidratare intensivă post-expunere.
Fototip IV – VI	Piele măslinie, brună sau neagră, păr închis la culoare. Se arde foarte rar sau deloc, se bronzează intens și rapid.	Protecție minimă recomandată: SPF 15 pentru prevenirea hiperpigmentării post-inflamatorii.	Protecție medie: SPF 30, PA+++. Focus pe formule lejere care nu lasă peliculă albă estetic deranjantă.	Protecție optimă: SPF 30-50, PA++++. Protecția este necesară pentru a preveni petele pigmentare și degradarea profundă a colagenului.

Triunghiul hidratării: rolul sinergic al ingredientelor active

Menținerea unei bariere cutanate integre și a unui aspect hidratat al pielii, necesită o înțelegere a modului în care produsele cosmetice interacționează cu fizica apei din piele. În cosmetologie, formula unei creme hidratante eficiente se bazează pe trei categorii fundamentale de ingrediente, cunoscute sub numele de „triunghiul hidratării”: umectanții, emolienții și ocluzivii. Fiecare dintre aceste clase are un mecanism de acțiune specific și complementar cu al celorlalte ingrediente.1

Un studiu cuprinzător de sinteză publicat de Rajkumar și colaboratorii în anul 2023 descrie modul în care hidratarea corectă susține simultan toate cele patru straturi funcționale ale barierei cutanate: cel fizic (prin restabilirea coeziunii corneocitelor), cel chimic (prin menținerea pH-ului fiziologic), cel microbiologic (prin susținerea microbiomului comensal) și cel imunologic (prin reducerea permeabilității și prevenirea intrării alergenilor). Autorii subliniază că aplicarea exclusivă a unei singure clase de ingrediente (de exemplu, doar umectanți) nu este suficientă pentru a repara o barieră compromisă, fiind necesară o abordare sinergică.1

Pentru a înțelege acest echilibru, se poate reveni la modelul arhitectural de tip „cărămidă și mortar” (brick and mortar). Corneocitele aplatizate reprezintă cărămizile solide ale zidului, în timp ce lipidele intercelulare (ceramidele, colesterolul și acizii grași) reprezintă mortarul flexibil care sigilează spațiile dintre ele.

Umectanții pot fi comparați cu niște magneți microscopici care atrag și rețin apa. Ei pătrund în straturile superioare ale stratum corneum, umplând spațiul intercelular și oferind pielii acel aspect plin și neted. Cu toate acestea, dacă aerul din jur este extrem de uscat (cum se întâmplă în camerele cu aer condiționat vara), umectanții aplicați singuri vor extrage apa exclusiv din straturile profunde ale pielii, accelerând dehidratarea dacă aceasta nu este blocată la suprafață.1

Emolienții sunt substanțe lipidice care acționează ca niște senzori biochimici. Ei se strecoară în spațiile libere și în micro-fisurile dintre corneocite (acolo unde mortarul lipidic natural s-a degradat, a fost înlăturat agresiv și am vorbit despre asta în articolul anterior, și cum uleiurile TECHIR pot ajuta la restabilirea mai rapidă a echilibrului pielii în procesul de spălare). Emolienții netezesc suprafața pielii, redându-i catifelarea și flexibilitatea structurală. Emolienții biomimetici precum sunt ceramidele, scualanul, colesterolul alături de uleiurile vegetale și alți compuți lipidici sunt asimilați în structura lamelară a barierei, accelerând procesul natural de refacere al filmului hidrolipic al pielii.¹

Ocluzivii reprezintă „acoperișul” protector al acestei construcții. Ei nu aduc apă în mod direct, ci formează o peliculă hidrofobă deasupra stratum corneum, o barieră care blochează evaporarea apei (reducând TEWL). Ocluzivii sunt indispensabili atunci când bariera este deteriorată, oferind pielii timpul necesar pentru a-și reconstrui propriile structuri lipidice sub această „păturică” protectoare.

Clasa de Ingrediente	Mecanism de Acțiune Fiziologic	Integrare în Modelul „Brick & Mortar”	Exemple de Substanțe Comune
Umectanți	Atrag apa la nivelul pielii și cresc conținutul de apă la nivelul stratului cornos .	Hidratează corneocitele, crescând volumul acestora și reducând aspectul liniilor fine de deshidratare .	Acid hialuronic, glicerină, pantenol, uree, sorbitol, unii acizi alfa-hidroxi precum acid lactic sau gluconolactona (AHA).
Emolienți	Umplu micro-spațiile libere intercelulare, îmbunătățesc flexibilitatea barierei cutanate .	Cresc flexibilitatea pielii și limitează pierderea transepidermică de apă indirect, prin îmbunătățirea organizării lipidice .	Ceramide, scualan, ulei de jojoba, ulei de avocado, acizi grași (acid linoleic, acid oleic).
Ocluzivi	Formează o peliculă hidrofobă la suprafață, limitând din punct de vedere fizic evaporarea apei.	Funcționează ca un scut protector deasupra întregului ansamblu de cărămizi și ciment.	Petrolatum (vaselină), parafină lichidă, dimeticonă, unt de shea, ceară de albine.

Concluzii și recomandări pentru sănătatea pielii, în toată complexitatea ei

Sănătatea pielii pe parcursul sezonului cald nu depinde de aplicarea unui număr excesiv de produse, ci de o abordare integrată, fundamentată științific, care să respecte biologia celulară și moleculară.

Tranziția către lunile de vară solicită intens bariera fizică, chimică și microbiologică a pielii, necesitând adaptarea texturilor și a ingredientelor. În timp ce iarna este caracterizată de o barieră cutanată uscată și un microbiom în care domină genul Cutibacterium, vara aduce o intensificare a producției de sebum și o diversificare a bacteriilor de la suprafață, context în care texturile grele trebuie înlocuite cu emulsii lejere, dar bogate în compuși hibrizi care combină umectanții cu emolienții.

Fotoprotecția nu trebuie privită doar ca o barieră împotriva arsurilor solare, ci ca un scut epigenetic esențial. Datele recente din studii din domeniul dermatocosmetic demonstrează că aplicarea riguroasă a produselor cu factori de protecție cu spectru larg (SPF și PA) previne degradarea directă și indirectă a ADN-ului, menținând stabilitatea ADN-ului și evitând accelerarea îmbătrânirii la nivel celular indusă de expunerea cumulativă la UV.

Pentru a maximiza capacitatea de regenerare a pielii în timpul verii, se recomandă:

Sinergia în formulare: Utilizarea unor produse de curățare blânde, cu pH fiziologic , preferabil îmbogățite cu uleiuri vegetale care să împiedice extracția lipidelor proprii ale pielii în timpul spălării.

Triunghiul hidratării: Combinarea cosmeticelor cu acid hialuronic, glicerină, pantenol, uree cu creme lejere care conțin și emolienți ușori, capabile să păstreze un nivel optim de hidratare și emoliere fără a bloca foliculii pilosebacei într-un mediu cald și umed.

Protecție solară necompromisă: Aplicarea unei cantități adecvate de cremă cu spectru larg (minim 2 mg/cm2, reprezentând aproximativ lungimea a două degete pentru față și gât) și reaplicarea acesteia la fiecare două ore în caz de expunere directă sau transpirație abundentă.

Prin respectarea acestor principii biochimice simple, dar importante, bariera cutanată este susținută să își îndeplinească funcțiile naturale de apărare, asigurând o piele sănătoasă, elastică și protejată la nivel molecular pe tot parcursul verii.

1. Rajkumar J, Chandan N, Lio P, Shi V. The Skin Barrier and Moisturization: Function, Disruption, and Mechanisms of Repair. Skin Pharmacol Physiol. 2023;36(4):174-185. doi:10.1159/000534136.
2. Gunnarsson M, Larsson S, Malak M, Ericson MB, Topgaard D, Sparr E. Molecular Mobility in Keratin-Rich Materials Monitored by Nuclear Magnetic Resonance: A Tool for the Evaluation of Structure-Giving Properties. Biomacromolecules. 2023;24(6):2661-2673. doi:10.1021/acs.biomac.3c00131.
3. Seo JY, You SW, Gu KN, Kim H, Shin JG, Leem S, et al. Longitudinal study of the interplay between the skin barrier and facial microbiome over 1 year. Front Microbiol. 2023;14:1298632. doi:10.3389/fmicb.2023.1298632.
4. Brar GS, Dhaliwal A, Brar AS, Sreedevi M, Ahmadi Y, Irfan M, et al. A Comprehensive Review of the Role of UV Radiation in Photoaging Processes Between Different Types of Skin. Cureus. 2025;17(3):e81109. doi:10.7759/cureus.81109.
5. Bienkowska A, Boedewadt J, Elsbroek L, Kolbe L, Gallinat S, Winnefeld M. Sunscreen application substantially mitigates molecular perturbations induced by repetitive UV exposure and maintains healthy skin. Sci Rep. 2026;16(1):10.1038/s41598-026-37232-4. doi:10.1038/s41598-026-37232-4.