Primul dintre interviurile lunii aprilie este despre maternitate și frumusețea de a fi mamă, alături de Andreea Hănescu. Andreea este mamă și Life & NeuroMindfulness Coach, ICF ACC și Consultant în alăptare acreditat IBCLC, iar schimbarea sa a început conștient atunci când nu se mai regăsea în ceea ce făcea profesional și simțea că nu se mai poate bucura în interior cu adevărat de tot ce avea. 

Având aproape 37 de ani și neștiind care este menirea sa și drumul împlinirii, Andreea a început lucrul cu un coach și, astfel, și-a descoperit pasiunea. A realizat că iubește oamenii, că îi place să-i asculte și să le deschidă orizonturi noi, să știe că pot și că sunt suficienți, să își conștientizeze puterea și magia din ei și să-și împlinească visurile.

Discutăm în interviul de astăzi cu Andreea despre provocările rolului de mamă, despre cum să devii mai puternică în acest rol și să te regăsești pe tine, cum să nu te pierzi pe tine în acest rol, dar și despre alte aspecte importante pe care le aduce cu sine maternitatea.

*****

“Miracole de zi cu zi: creştem holistic împreună” este seria aniversară de interviuri prin care abordăm conștientizarea și îngrijirea moderată a tuturor ariilor vieții: sănătate fizică, sănătate mentală, bunăstare emoțională, dezvoltare intelectuală și conexiune spirituală. Considerăm că grija de sine stă în centrul stării de bine, iar să te simți bine în pielea ta implică să ai grijă de toate aspectele vieții, de la interior spre exterior. O dată cu împlinirea a 10 ani de Techir și cu maturizarea brandului, am creat această serie de interviuri cu specialiști, a cărei poveste și manifest îl poți găsi aici. 

Bună, Andreea. Spune-ne puțin despre parcusul tău personal și profesional. Cu ce te ocupi acum și cum ai început această călătorie?

Am terminat facultatea Politehnică, dar apoi am lucrat în banking. 🙂 Mi-am dorit mereu să fiu antreprenor, așa că am început cu un business de design de haine, dar nu am simțit că îmi aduc cu adevărat contribuția personală. Nu eram eu acolo. La 2 ani după nașterea primului meu copil am decis să lucrez cu un coach și așa mi-am găsit drumul. Am știut mereu că vreau să ajut și uite așa drumul m-a găsit oarecum el; moașa pe care am cunoscut-o la primul copil mi-a spus că este nevoie de sprijin pentru alăptare la proaspetele mame, iar ulterior am luat o bursă la o școală de coaching din USA. Iar acum fac asta zilnic și îmi place foarte tare! Am 46 de ani și 2 copii de 10 și 6 ani (Luca și David). 

Ce presupune pentru tine, la nivel personal, rolul de mamă?

Rolul de mamă mi-a adus puterea și iubirea de a mă uita la mine cu blândețe în loc de biciuială, m-a făcut să vreau mai mult pentru mine. Rolul de mamă mi-a dat un dar și eu l-am acceptat. 

Cum putem să ne păstrăm legătura cu propria noastră feminitate si individualitate atunci când devenim mame?

Cauzele pentru care ajungem să pierdem legătura cu noi sunt mai multe: 1. Dacă nu ne place de noi ca femei, înainte de a deveni mame, atunci voi căuta inconștient să mă afund în maternitate că să fug de anumite emoții, trăiri pe care le aveam înainte. Al doilea punct: dacă în copilărie am auzit continuu de la mama mea cât de mult s-a sacrificat pentru mine și ce greu i-a fost atunci inconștient mă voi neglija, nu voi cere ajutor că să-mi onorez mama. 3. Dacă înainte de naștere nu mă simțeam adorată, iubită cu adevărat, validată de soțul meu (pentru că eu nu mă simt iubibila) atunci voi caută validarea și iubirea în copil. Și lista mai poate continua. Când vindecăm aceste răni ne găsim pe noi din nou. Maternitatea ne aduce în contact cu copilul interior.

Ce sfaturi ai pentru femeile care simt că maternitatea le-a adus uneori sentimente de insecuritate sau pierdere a sinelui?

Odată cu venirea copilului se activează și multe răni pe care le avem în interior din copilăria noastră. Evenimentele din exterior activează ceva din interiorul nostru și de multe ori corpul ne arată asta prin anxietate (deci sentimente de teamă). Este normal să existe un “doliu” a ceea ce a fost în trecut, care trece cu sprijin și acceptare a prezentului, înțelegere, dar, acolo unde există trauma mai mare, sentimentul de pierdere a sinelui este ceva acut, aproape copleșitor și aici este nevoie de psihoterapie.   

Care sunt semnele care ne pot arăta că ne-am pierdut prea mult pe noi înșine în rolul de mamă? 

Există cred inițial o stare de “neprezență” la viață. Ca și cum până atunci viață nu avea sens și dintr-o dată a căpătat valoare. Sensul vieții mele mi-l da copilul; prin urmare nu mai există nimic altceva sau altcineva în viață mea decât copilul; tendința exagerată de a fii atentă constant “să nu-i fac rău”, să nu greșesc, să ignor total partenerul pentru că acum copilul contează; să mă neglijez constant pe mine pentru că nu am timp de nimic . Copilul însă va primi ceea ce este mama în interior, iar în interior ea nu se găsește pe ea. Raportarea ei față de viață este doar din exterior în interior.

Ce rol joacă acceptarea și iertarea de sine în păstrarea unei imagini pozitive despre sine ca mamă și femeie?

Rolul acceptării și al iertării, iubirii de sine este esențial pentru a avea parte de o viață împlinită , în care suntem conștienți de cine suntem cu adevărat, ne trăim emoțiile și suntem în conexiune cu noi și implicit și cu ceilalți.

De ce este important ca o femeie să aibă sprijin și susținere din partea celor din jur pentru a nu se pierde pe sine în maternitate? 

Pentru că nașterea unui suflet, să aducem viață pe acest pământ din pantecul nostru, din invizibil în vizibil este un proces magic, înălțător și extrem de încărcat emoțional pentru proaspăta mamă. Pe vremuri exista tribul, comunitatea extinsă care sprijinea mama să alăpteze, să o învețe despre cum să aibă grijă de bebe. Sprijinul era susținut, nu existau critici sau presiune așa cum am văzut mult acum în preajma mamelor. Avem nevoie de sprijin că să susținem emoțional un nou născut și să preluăm rolul de mamă în iubire și acceptare a noii vieți.

Cum poate o femeie să-și dezvolte încrederea în sine și să se simtă puternică ca mamă? 

În primul rând prin pregătirea emoțională înainte de naștere, pregătirea corpulul pentru naștere, a inimii și a minții pentru necunoscut, Necunoscutul să învățăm să-l primim cu entuziasm, cu griji normale. Dar mai ales să cerem sprijin pentru că avem nevoie de el pe toate planurile. 

Care sunt unele tehnici sau strategii practice pe care le pot folosi mamele pentru a-și menține sănătatea mentală și emoțională? 

În primul rând acceptarea naturalului și aici mă refer la a dormi lângă copil cât se poate de mult, să ia vitamine și minerale că să aibă grijă de corpul fizic, să facă mișcare, să înțeleagă care sunt prioritățile și să fie responsabile pentru alegerile pe care le fac. Apoi acceptarea ajutorului, fie că este pentru îngrijirea casei sau îngrijirea personală. Lucrul cu un terapeut sau un coach le poate aduce instrumente de reglare a sistemului nervos, de observație, de mai multă autocunoaștere.

Cum pot femeile să-și găsească grupuri de suport sau comunități care le susțin în păstrarea echilibrului între maternitate și propria lor identitate? 

În București sunt grupuri susținute de coachi, terapeuți, consultanți în alăptare, consultanți în babywearing și acolo se pot deschide, pot împărtăși experiențe cu alte mame. Grupurile susținute de specialiști, care oferă un spațiu de siguranță ne ajută să simțim că aparținem, că ceea ce trăim câteodată este normal și că toate emoțiile trec 🙂 important este cum ne alegem să trăim. Pentru că ceea ce de întâmplă în viață noastră este doar responsabilitatea noastră.

Ce sfaturi ai pentru femeile care simt presiunea să se conformeze unor standarde rigide sau stereotipuri în rolul de mamă? 

De exemplu: dacă prin rolul de mamă înțelegem că trebuie să ne sacrificăm viață noastră sau alegem să o privim așa, este posibil că această convingere sau tipar de a privi viața să fie preluat din familia noastră și cu cât îl conștientizăm și vrem altceva de la viață cerem transformare și începem să vedem altfel:) rolul de mamă nu înseamnă victimizare, mama nu anulează femeia, niciodată. Există doar priorități pe anumite perioade de timp.

Cum putem să educăm copiii în așa fel încât să înțeleagă importanța feminității și a echilibrului în viața unei femei? 

Să lucrăm noi la feminitatea noastră, să lucrăm la relația de cuplu, să fim noi ceea ce înseamnă femininul: iubire, calm, blândețe, mângâiere, iertare, mulțumire a sufletului, frumusețe, viață, bunătate. Astfel copiii vor prelua automat: fetițele vor fi așa, iar băieții își vor alege o partenera ca mama. 😊

CONCLUZII

Sperăm ca interviul cu Andreea să te inspire să ai grijă de tine și de rolul tău de femeie, chiar dacă ești sau nu mamă.

Suntem curioși care este relația ta cu feminitatea și cu maternitatea și cum ți-a schimbat aceasta viața și percepția despre viață. Lasă-ne un comentariu mai jos sau în social media. Click aici să ajungi ușor pe toate canalele noastre.

Zile cu miracole!

Oana și echipa editorială Techir