un text de Doina Gârbă, specialist în organizarea și simplificarea casei (doinagarba.ro)

Cele mai frumoase amintiri le am la umbră, pe prispa casei bunicii mele.

La sat, cu picioarele desculțe ziua, cu nopți de vară dormite cu ușile larg deschise la casă pentru că nu ne era frică de comunitatea în care trăiam și un radio pornit non-stop pe Radio România Actualități în camera alăturată a unchiului meu, am cunoscut pentru prima dată fericirea.

Satul m-a învățat să știu de ce și de cât am nevoie ca să mă bucur de viață. La sat m-am bucurat de primăvară sub toate formele ei. Aici m-a liniștit prima dată, sub formă de meditație, cântecul porumbeilor.

Primăvara și vara sunt anotimpurile în care porumbeii sunt cei mai activi, sunt perioadele în care își caută partenerii, construiesc cuiburile și își cresc puii. Cântul lor este adesea asociat cu sosirea primăverii și cu începutul creșterii vegetației și al vieții în natură.

Zilele trecute am auzit porumbeii. Primăvara este aici!

PRIMĂVARA CU RESET, CU SENS

Ani la rând am crezut că începutul este în ianuarie, când ne setăm obiective și planuri. Dar ianuarie, dacă suntem sinceri, nu arată a început. Ne trezim greu, este întuneric, vrem să stăm în casă, nu să ne reorganizăm viața. Corpul este încă în „mod de iarnă”, iar energia noastră este mai degrabă orientată spre conservare, nu spre schimbare.

Și nu e doar o impresie. Cercetările în cronobiologie arată că nivelul de cortizol, hormonul care ne mobilizează, este natural mai scăzut în lunile de iarnă, când lumina solară e redusă. Abia primăvara, odată cu creșterea duratei zilei, corpul nostru începe să producă mai puțină melatonină și mai mult cortizol dimineața, ceea ce ne dă acea senzație de „m-am trezit altfel azi”. Nu e motivație, deci, este doar biologie.

Primăvara, în schimb, vine cu altceva, vine cu altă energie. Deschizi geamul și, dintr-o dată, lumina intră altfel în casă. Vezi praful pe care nu îl observai înainte, vezi lucrurile adunate pe masă, vezi dulapul care nu mai funcționează. Nu pentru că s-a schimbat casa, ci pentru că tu ai mai multă claritate, te-ai trezit altfel!

Și asta are o explicație simplă, lumina naturală ne ajută literalmente să vedem mai bine. Nu doar fizic, ci și mental. Studiile despre mediul construit arată că expunerea la lumină naturală crește capacitatea noastră de a evalua spațiul, de a observa ce e în neregulă și de a lua decizii. Iarna, în penumbră, tolerăm, dar primăvara, în lumină, vedem.

Din această claritate începe și curățenia de primăvară.

Dacă mă întorc la amintirile de la sat, nu toate sunt ușoare. Primăvara venea cu multă muncă. O parte din ea avea sens, era o muncă aliniată cu viața: pământul era curățat, pregătit, semănat pentru ceva nou.

Dar era și o altă parte. Curățenia casei dusă la extrem, cu zile întregi de muncă, oboseală, tensiune. O curățenie care nu mai era despre îngrijire, ci despre „așa se cuvine”, despre standarde care trebuiau respectate, indiferent de cost.

Și poate de aici vine, pentru mulți dintre noi, relația complicată cu curățenia casei, o relație prinsă între nevoia reală de reset și o moștenire de epuizare.

Moștenirea aceasta nu e metaforică. Psihologii care studiază comportamentele domestice vorbesc despre „scripturi de curățenie” tipare învățate în copilărie care dictează nu doar cum curățăm, ci și cât, când și cu ce nivel de anxietate. Dacă mama ta făcea curățenie generală de Paște cu disperare și epuizare, creierul tău a învățat că așa arată „curățenia făcută bine”. Și acum reproduci acel tipar, chiar dacă nu mai ai nevoie de el.

Poate anul acesta putem păstra prima parte, cea care are sens, și o putem lăsa în urmă pe cea care ne consumă.

CURĂȚENIA: ÎNTRE GRIJĂ ȘI PRESIUNE

Poate exista un moment foarte sincer în curățenie, dacă te oprești în mijlocul camerei, cu o cârpă în mână, și te întrebi: „Pentru cine fac asta? Pentru mine sau pentru cum arată?”

Pentru că adevărul este că nu ne deranja praful de pe bibliotecă ieri, dar ne-ar deranja dacă ar veni cineva în vizită. Sau, mai ales, acum, când se apropie sărbătorile pascale, nu?

E un mecanism pe care psihologii îl numesc „curățenie performativă” curățenia făcută nu pentru funcționalitate, ci pentru percepția celorlalți. Și nu e un lucru rău în sine, el devine problemă când nu mai știm să facem diferența între cele două: când curățăm pentru noi și când curățăm pentru alții. Când tot ce facem în casă e, de fapt, pentru un spectator invizibil.

Curățenia pornește din grijă, dar ajunge, uneori, în control. Și atunci începem să facem lucruri pe care, în mod real, nu le-am face: spălăm geamuri pe care nu le privim, curățăm sertare pe care nu le deschidem, frecăm colțuri care nu contează pentru viața noastră. Nu pentru că avem nevoie, ci pentru că „așa trebuie”.

Asta nu înseamnă că nu e bine să avem momente în care facem o curățenie mai amplă. Sărbătorile pot fi un reper bun în calendar, un moment în care ne oprim și facem un reset mai profund al casei: să faci decluttering, să muți mobilierul, să aspiri în profunzime, să speli geamurile, să aerisești balconul.

Dar diferența este intenția. Facem curățenie ca să ne fie nouă bine sau ca să bifăm un standard? Facem cât are sens sau ducem totul la extrem?

Și dacă alegi pentru tine, o să observi ceva extrem de interesant: activitatea ta se reduce substanțial. Pentru că atunci când cureți ca să-ți fie ție bine, nu ca să bifezi un standard, descoperi că nu ai nevoie să speli toate geamurile. Că sertarul ăla poate aștepta. Că podeaua din camera de oaspeți în care nu intră nimeni nu trebuie frecată încă. Jumătate din ce făceai nu era pentru tine, ci pentru spectatorul invizibil din capul tău.

ÎNCEPUTUL REAL: MAI PUȚINE LUCRURI

Imaginează-ți o dimineață de sâmbătă de primăvară. Afară e soare, dar tu ești în casă, cu găleata lângă tine. Ridici de pe jos o jucărie, apoi o bluză, apoi o pungă, apoi încă ceva „de pus la loc”. Și îți dai seama dupa 3 ore că nici măcar nu ai început curățenia. Ai început mutatul lucrurilor.

Asta este, de fapt, diferența pe care rar o vedem. Curățenia nu este grea pentru că manevrăm o cârpă și un mop, este grea pentru că avem prea multe lucruri de gestionat.

De aceea, începutul real nu este mopul, ci declutteringul.

Deschizi dulapul și vezi geaca groasă pe care nu ai purtat-o deloc iarna asta. Bocancii păstrați „pentru orice eventualitate”. Puloverele care nu îți mai plac, dar „sunt bune”. În camera copilului sunt jucării peste tot, unele uitate, altele duplicate, altele doar împrăștiate. Pe balcon sunt cutii și lucruri „de aruncat cândva”.

Și aici apare o întrebare pe care puțini și-o pun: de ce e atât de greu să renunț la lucruri? Nu e vorba de lene. Fiecare obiect din casa ta poartă o decizie amânată. Geaca aia nu e o geacă, e vinovăția că ai dat bani pe ea și nu ai purtat-o. Jucăriile copilului nu sunt jucării, sunt o vârstă care a trecut și pe care nu ești pregătită s-o lași să plece.

Declutteringul e greu nu pentru că nu știi cum să sortezi, ci pentru că fiecare lucru pe care îl iei în mână te pune față în față cu o emoție.

Dar merită, o casă cu puține lucruri arată diferit nu pentru că este mai curată, ci pentru că este mai ușor de întreținut. Gândește-te la diferența dintre o masă pe care sunt zece obiecte și una pe care sunt două. În primul caz, cureți în 15 minute. În al doilea, în 2.

Cât de mult ai de gestionat? Poți susține asta?

CASA TA: CURATĂ SAU SĂNĂTOASĂ?

Deschide dulapul cu produse de curățenie și uită-te la câte sunt acolo. Spray-uri, soluții, dezinfectanți pentru fiecare suprafață. Dar câte dintre ele folosești cu adevărat? Și, mai important: câte dintre ele îți fac bine?

Curățenia nu înseamnă sterilizare. Dezinfecția și curățenia sunt, de fapt, două lucruri diferite. Curățenia, cu apă și săpun, elimină murdăria și, odată cu ea, majoritatea germenilor. Dezinfecția, cu substanțe chimice, omoară germenii care rămân. Prima este pentru casa ta, a doua este pentru spitale.

Dar ce facem noi de obicei? Pulverizăm dezinfectantul „minune” pe blatul de bucătărie care nu a fost curățat înainte cu apă și săpun. Și suntem ușurate că am scăpat de riscul îmbolnăvirii. Doar că nu am scăpat de nimic. Dezinfectantul aplicat pe o suprafață murdară nu ajunge la germeni, murdăria îi protejează. Deci am respirat chimicale, le-am lăsat pe suprafața pe care pregătim mâncarea, și germenii sunt tot acolo, sub stratul de grăsime pe care nu l-am spălat. Am adăugat un risc și nu l-am eliminat pe celălalt.

Într-o casă normală, apa și săpunul sunt suficiente în majoritatea situațiilor. CDC-ul (Centers for Disease Control and Prevention) o spune clar: dezinfectarea acasă nu este necesară decât dacă ai pe cineva bolnav în casă sau pe cineva cu imunitate scăzută. FDA-ul (Food and Drug Administration) a mers și mai departe: în 2016 a interzis 19 ingrediente active din săpunurile antibacteriene de consum, pentru că producătorii nu au putut demonstra că sunt mai eficiente decât săpunul simplu cu apă. UCI Health (Universitatea din California) confirmă: săpunul dizolvă membrana de grăsime a virușilor, iar virusul se destramă. Dezinfectanții au un efect similar, dar nu sunt la fel de eficienți ca săpunul obișnuit.

Dar noi am fost învățate altfel. Am fost învățate că dacă miroase a clor, e bine. Că dacă nu dezinfectăm, nu suntem mame responsabile.

Ironia e că tocmai copiii și animalele de companie, cei pentru care dezinfectăm cel mai mult, sunt cei mai expuși riscurilor chimice. Un copil care merge pe jos atinge podeaua dezinfectată, apoi își pune mâinile în gură. Un câine își linge lăbuțele după ce a mers pe podeaua proaspăt ștearsă cu clor. Încercăm să eliminăm un risc mic, un virus care oricum moare singur pe suprafețe în câteva ore, folosind soluții care devin un risc constant.

Un studiu publicat în American Journal of Respiratory and Critical Care Medicine în 2018 a arătat că femeile care foloseau spray-uri de curățenie în mod regulat prezentau un declin al funcției pulmonare comparabil cu fumatul a 20 de țigări pe zi, pe o perioadă de 10-20 de ani.

Iar dacă cineva spune „dar câinele vine de afară cu lăbuțele murdare” da, are dreptate. Dar soluția nu e să dezinfectezi podeaua. E să ștergi lăbuțele câinelui la ușă cu o lavetă umedă. Iar podeaua s-o speli cu apă caldă și câteva picături de detergent de vase. Dacă vrei un nivel în plus de curățenie, un mop cu abur face treaba fără niciun produs chimic, prin căldură și frecare, germenii dispar. Problema rezolvată. Fără otravă pe care apoi o linge câinele.

După 13 ani în care mi-am îngrijit singură casa, pot spune că niciodată nu mi-a fost mai simplu și mai bine ca acum, cu mai puține produse, nu cu mai multe. Apă caldă, săpun, oțet, bicarbonat, o lavetă, o sticlă cu alcool izopropilic. Și o casă care miroase a curat, nu a chimicale.

CE ÎȚI DORESC EU ÎN SĂPTĂMÂNA MARE

Îți doresc să nu mai faci curat din grabă. Faci cât apuci, și atât.

Eu îmi doresc ca tu să apuci mai multă odihnă în această săptămână, si să testezi pe 15 aprilie ce s-a întâmplat „rău” pentru că nu ai avut totul pus la punct. Oare, nimic?

Îți doresc să nu mai alergi prin casă cu liste în mână, încercând să bifezi tot ce „trebuie făcut” înainte de Paște.

Îți doresc să nu mai transformi casa într-un loc în care nu mai ai voie să trăiești, doar ca să arate bine pentru câteva zile.

Îți doresc să apuci măcar un colț de casă să-l eliberezi. Să-l aduci cât mai aproape de cât poți tu gestiona, cât e destul pentru tine ca să funcționezi și să te bucuri de acel colț. Poate fi sertarul cu make-up. Cât e destul pentru tine?

Să alegi ce contează cu adevărat pentru tine în perioada asta.

Să alegi unde merită energia ta și unde nu.

Să alegi ce lași să plece, nu doar din casă, ci și din mintea ta.

Îți doresc să faci curat, dar nu peste tine.

Să ștergi praful de pe lucruri, dar și de pe gânduri.

Să eliberezi spații, dar și presiuni.

Îți doresc timp pentru tine, pentru oamenii tăi, pentru liniște.

Pentru că, în final, Săptămâna Mare nu este despre cât de curată este casa, ci despre cât de prezentă ești în ea.

Poate anul acesta nu faci „curățenia perfectă”, poate lași un geam nelustruit, poate alegi să ieși mai mult pe afară.

Despre autoare

Doina Garba este specialist în organizarea casei și decluttering coach. De peste 13 ani își îngrijește singură casa și din această experiență a construit o abordare diferită: nu organizează lucruri, ci organizează viața din jurul lor.

Asistă procese de decluttering, construiește sisteme de organizare pornind de la omul care locuiește în acel spațiu (de la rutinele lui, nevoile lui, energia lui) pentru sănătatea emoțională și psihologică și pentru ușurarea activităților casnice.

Scrie newsletterul „3, 2, 1 pentru casa ta” și creează conținut pe Instagram despre organizare, curățenie și schimbările de perspectivă care fac diferența reală în casă.

Dacă vrei să începi de undeva, pe www.doinagarba.rogăsești informații despre toate serviciile ei, inclusive ghiduri practice, rapide de organizare pas cu pas.