Ne bucură să relansăm un proiect dedicat colaborării și schimbului de expertiză, invitând specialiști din arii de activitate conexe universului extins al TECHIR. Dintr-o profundă credință în comunitate, ne dorim să aducem voci ale specialiștilor care să vă împărtășească din cunoștințele și experiența lor sub egida „Creștem holistic împreună”. 

Ne dorim să construim un spațiu viu de dialog și învățare, în care perspectivele autentice, practicile valoroase și abordările integrate să contribuie la dezvoltarea armonioasă a comunității iubitorilor de TECHIR. Credem că progresul real se naște din colaborare, iar acest demers este o invitație deschisă de a crește, a învăța și a crea impact împreună.

Proliferarea practicilor „spirituale”: despre New Age, antrenament mental și discernământ

un text de DIANA ȘTEFAN – Yoga teacher & Gong Master

În ultimii ani, termenul „spiritualitate” a devenit o umbrelă care adăpostește încăperi variate – de la practici străvechi și sisteme medicale tradiționale, până la tehnici comerciale de autoflagelare emoțională sau „vindecări” instant – toate vândute ca soluții universale. Fenomenul denumit „New Age” a contribuit la această mixtură: a oferit accesibilitate și împrumuturi creative, dar a diluat și, frecvent, a simplificat excesiv ceea ce, în esență, sunt căi de muncă interioară și de transformare care cer timp și rigurozitate. Ca profesoară de Yoga cu mulți ani de studiu și practică, propun o abordare critică, dar pragmatică: ce înseamnă antrenament mental în context spiritual și cum diferențiem ceea ce funcționează cu adevărat de efectele superficiale ale modei.

Consecvență, nu inspirație ocazională

Să începem cu o paralelă utilă: sportivii de performanță nu se bazează pe inspirație sau pe sesiuni ocazionale pentru rezultate. Ei urmează programe structurate, adaptate, cu repetări, perioade de refacere, îmbunătățiri incrementale și măsurare obiectivă a progresului. Mintea unui atlet este antrenată la fel ca mușchii săi: prin rutină, disciplină și feedback constant. În Yoga și în practicile serioase de meditație sau Ayurveda, dinamica este identică: transformarea este produsul unei practici zilnice, consecvente, și al unei atitudini care observă „ceea ce este” – starea prezentă a corpului, a respirației și a minții – nu idealuri abstracte sau promisiuni despre „ceea ce poate fi”.

Problematica promisiunilor imediate

Este tentant – și, din păcate, comercial – să vinzi o practică ca pe o promisiune a unei versiuni viitoare și îmbunătățite a identității: „fii mai calm(ă) în 7 zile”, „elimină traumele în 3 sesiuni”, „atrage abundența imediat”. Abordarea reală, responsabilă, cere orientare către ceea ce există acum: conexiunea cu senzațiile corpului, observarea gândurilor fără identificare, măsurarea modificărilor subtile în comportament și în reacții. În sport, antrenorul îi cere sportivului să-și evalueze performanța aici și acum și apoi să lucreze pas cu pas. În Yoga, procedura este la fel de pragmatică: observare, ajustare, repetare. „Ce poate fi” devine abia după ce „ceea ce este” este înțeles și lucrat.

Disciplina zilnică: Yoga ca sport al minții

Yoga nu înseamnă posturi frumoase pentru Instagram. La origine, Yoga este o tehnologie corp – minte: asana, pranayama, dhyana sunt instrumente practice care, folosite regulat, modifică tonusul nervos, reacțiile la stres, claritatea mentală și calitatea relațiilor. La fel ca un instrument muzical, mintea cere corzi întinse constant – exerciții zilnice – pentru a rămâne acordată. O singură sesiune de practică profundă poate oferi experiențe valoroase, dar nu transformă pe termen lung dacă nu este urmată de consistență. Acesta e motivul pentru care insistența mea, în cadrul oricărui program sau oricărei întâlniri, este pe integrare: mici practici zilnice, adaptate fiecărei persoane, care, în timp, produc schimbările pe care majoritatea oamenilor le caută rapid și superficial.

New Age a preluat multe elemente din sisteme tradiționale precum Ayurveda, meditație budistă, terapii sonore (de exemplu, gong), dar le-a reinterpretat uneori într-un mod care ignoră contextul și complexitatea. Ayurveda nu este doar o colecție de remedii; este un sistem holistic de înțelegere a tipologiei umane, a ritmurilor sezoniere și a modului în care hrana, somnul, exercițiul și practicile mentale influențează sănătatea. Când este folosită corect, Ayurveda oferă instrumente pentru autoreglare, prevenție și tratament subtil. Când este banalizată, devine o listă de „sugestii” care pot părea inofensive, dar care pierd eficacitatea.

La fel, gongul și alte instrumente sonore pot deschide „spații” interioare și pot facilita relaxarea profundă sau stări meditative accelerate. Dar efectul lor optim apare când sunt folosite cu discernământ, ca parte a unui cadru de practică, nu ca un artificiu spectaculos. Tehnicile sonore sunt valoroase pentru reglarea sistemului nervos, pentru eliberarea tensiunilor și pentru simplificarea accesului la stări alternative de conștiință – însă ele nu înlocuiesc munca zilnică de observare, respirație și cultivare a atenției.

RECOMANDĂRI: Cum recunoaștem ce merită integrat în practică și ce e doar modă?

Îți sugerez câteva repere practice:

• Rigoare și tradiție: există o linie de transmitere, explicații coerente, studii sau experiență clinică care să susțină practica? Sau e o combinație de termeni exoticizați fără context?

• Adaptabilitate: sunt tehnicile adaptate la individ (vârstă, condiții de sănătate, ritm de viață) sau e o „rețetă universală”?

• Accent pe proces, nu pe rezultat instant: predomină „cum să” în loc de „vei obține X”?

• Etică și integritate comercială: promisiuni realiste, transparență în privința limitei competențelor (când e nevoie de un terapeut, medic etc.).

Aceste criterii nu sunt exhaustive, dar sunt esențiale pentru a separa modalitățile care susțin o transformare reală de produsele spirituale care vând speranță.

Practicile complementare: cum le integrăm?

Integrarea înseamnă a folosi instrumentele potrivite în contextul potrivit. O practică corect construită poate combina:

• Practică fizică regulată (asana) pentru stabilitate posturală, conștientizarea corpului și reglare somatică.
• Respirație conștientă (pranayama) pentru managementul reacțiilor autonome.
• Meditație pentru clarificarea mentală și pentru observarea automatismelor cognitive.
• Nutriție și ritmuri Ayurvedice pentru suport metabolic și energetic.
• Sonoro-terapie (gong, boluri) ca ajutor în relaxare profundă și reglare a stărilor interioare.
• Integrare în natură: mersul sau hiking, expunere la mediul marin/acvatic sau montan pentru recalibrare senzorială.

Când aceste elemente sunt tratate ca instrumente – nu ca talismane – se maximizează beneficiile. Ele permit adaptarea la nevoile reale ale participantului și construiesc o practică durabilă.

New Age vs. o practică responsabilă: ambivalențe și oportunități

New Age, privit critic, are două fețe. Pe de o parte, democratizează accesul la idei utile: oamenii descoperă Yoga, meditația, Ayurveda sau terapia prin sunet. Pe de altă parte, tendința de a „ambala” rapid și a vinde rezultate imediate produce dezamăgire, confuzie și chiar daune (mental sau fizic). Răspunsul nu este respingerea totală a fenomenului, ci educația: informarea practicanților despre ce presupune o practică autentică, încurajarea unei atitudini de testare și verificare și promovarea programelor care au rigoare și responsabilitate profesională.

Două inițiative practice: Equilibrium și Natura

În spiritul unei practici serioase și integrate, vă subliniez două proiecte care urmăresc exact aceste principii:

1. Equilibrium – Yoga și Sailing: este un proiect gândit ca un laborator viu de echilibru între corp, minte și elementul natural al apei.

Practica in proximitatea apei accelerează conștientizarea posturală; sailing-ul aduce imprevizibilul care pune practicanții în fața propriilor reacții, oferind materiale valoroase pentru auto-observare.

O experiență aplicată a ideii că antrenamentul mental nu se face doar pe saltea. Mai multe detalii: www.cubyogastudio.com/equilibrium

2. Natura – Yoga și Hike: o inițiativă care combină Yoga cu trasee de anduranță, aducând practica în terenuri diverse. Evenimentul din 2025 de pe Via Transilvanica rămâne un punct reper: o întâlnire pentru cei care caută o integrare autentică între mișcare, natură și practică contemplativă.

În edițiile din 2026 diversificam traseele – El Camino în luna mai și Via Transilvanica în septembrie – pentru a oferi experiențe variate, toate construite pe aceeași abordare: practică consecventă, adaptabilitate, și integrare a instrumentelor menționate mai sus. Mai multe detalii: https://www.cubyogastudio.com/viatransilvanicayogatrail.

Concluzie: onestitate, disciplină și pragmatism

New Age a deschis porți – dar, ca orice deschidere, cere discernământ. Practica autentică cere disciplină zilnică, testare constantă și revenire la „ceea ce este”, nu la promisiunile unei versiuni ideale a noastră. Ca profesoară de Yoga, vă sugerez să cultivați o atitudine de cercetător: încercați, măsurați, ajustați. Îmbrățișați instrumentele puternice (Yoga, Ayurveda, gong, pranayama), dar folosiți-le cu respect și structură. Căutați programe și profesori care pun pe primul plan integritatea, responsabilitatea și susținerea pe termen lung.

Transformarea nu este o promisiune de marketing; este un efect secundar firesc al angajamentului consecvent.

/

Dacă vrei să descoperi mai multe despre beneficiile yoga pentru starea ta de bine, citește interviul cu Diana Ștefan din seria „Miracole de zi cu zi”.