Carte „Împărăția tăcerii” de Adrian Roca Stan

„Împărăția Tăcerii este o pledoarie pentru «oprire!»  Mesajul central este unul de o actualitate acută: într-o lume obsedată de viteză și acumulare, adevărata evoluție (caracteristica bildungsromanului realist) începe abia atunci când omul acceptă să tacă și să asculte «piatra» propriei existențe. Autorul reușește să transforme o experiență personală de suferință într-o pildă universală despre eliberarea de sub «lanțurile» moștenirilor genetice și sociale, spre o dragoste care nu mai este «probă sau preț», ci pură stare de a fi.”

Liviu Apetroaie

―

Volumul de debut Împărăția Tăcerii este o carte ce se dorește să fie un manifest al subconștientului și o chemare adresată celor aflați în căutarea unei vieți spirituale autentice.

După primele încercări literare, pe la vârsta de 20 de ani, autorul a fost atras de lumea concretă a profesiei și a responsabilităților publice, construindu-și o carieră în domeniul medical veterinar și în administrația locală și centrală. Parcursul său în administrație, marcat de ridicări și coborâri, l-a întărit și i-a adus o profunzime aparte, completând o formație bazată pe inteligență și cultură.

Astăzi, această experiență devine fundamentul unei întoarceri către sine și către scris. Împărăția Tăcerii este primul pas dintr-un demers literar mai amplu, din care fac parte și proiectele aflate în diferite stadii de creație, Șlefuitorul de vise, Gândul întrupat, Taina cercului și Ghidul rătăcit.

Adrian Roca Stan propune o literatură de profunzime, în care dimensiunea simbolică și reflexia filozofică se împletesc cu experiența umană. Demersul său aspiră la o deschidere amplă, către umanitate, adresându-se tuturor celor care caută sens, direcție și o înțelegere mai profundă a propriei existențe. 

―

„Într-o zi, aproape ca într-un joc al minții, am început să adun cifre, date, coordonate, numere legate de destin, naștere, întâmplări. Și din suprapunerea lor au apărut două repere precise, reci, matematice: latitudine și longitudine. Le-am verificat pe hartă. Mi-a ieșit Spania, un punct aproape de Torrevieja. Un loc pe care, ciudat, îl visasem cu ani înainte, o mare albă de lumină, o stâncă, o liniște deșertică, un spațiu care mă chema. Atunci am știut, căutarea începuse! Permanent, acolo în ghips, gândul acesta mă domina. „Gardianul vă iubește foarte mult!” și semnul mâinilor femeii necunoscute, în formă de X, care arătau o îmbrățișare, nu știam unde să le așez. Gardianul… Doar o liniște ciudată, mai ales. Nu am simțit bucurie, dar nici frică, doar liniște ciudată, ca după o sentință pronunțată prea devreme.”

(Adrian Roca Stan)